ARGUMENTE PENTRU CANONOZAREA
MITROPOLITULUI ANDREI ŞAGUNA


1. S-a născut într-o familie de aromâni ortodocşi, ambii bunici numărîndu-se printre ctitorii bisericii „greco-valahe” din Mişcolţ.
2. Deşi în copilărie, a fost silit să treacă la catolicism (alături de tatăl, fratele şi sora sa), la împlinirea vârstei de 18 ani, în pofida tuturor presiunilor şi greutăţilor a revenit, împreună cu fraţii săi, la credinţa ortodoxă.
3. După ce a terminat cu rezultate excepţionale studiile de filosofie şi drept la Universitatea din Pesta, a studiat timp de trei ani la Seminarul Teologic ortodox româno-sârb din Vârşeţ.
4. La vârsta de 24 de ani a intrat ca „novice” în mănăstirea ortodoxă sârbă Hopovo, unde a fost tuns în monahism, sub numele Andrei (12 octombrie 1833).
5. A slujit Biserica ortodoxă pînă la moarte (16/28 iunie 1873), timp de 40 de ani, din care 25 de ani ca arhiereu al Bisericii Ortodoxe Române.
6. A organizat Biserica ortodoxă a Transilvaniei, prin eforturile sale reînfiinţîndu-se vechea Mitropolie a Transilvaniei, căreia i-a dat cea mai democratică şi mai corespunzătoare legislaţie, prin Statutul Organic din 1868, ale cărui principii vor fi bază legislativă în cadrul Bisericii ortodoxe Române şi după realizarea unităţii statale din 1918.
7. A reorganizat – pe baza unor principii moderne – învăţământul teologic din Ardeal, prin Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, care îşi continuă activitatea – în alte forme - şi astăzi.
8. A organizat instituţii culturale româneşti prin care s-a menţinut credinţa ortodoxă şi neamul românesc în Ardeal şi Banat, instituţii care, de asemenea îşi continuă activitatea – în forme adecvate timpului – şi astăzi: Şcoala pedagogică ”Andrei Şaguna” din Sibiu, Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, Liceul „Avram Iancu” din Brad, o şcoală „reală-comercială” în Braşov şi aproximativ 800 de şcoli primare, îndrumate de Biserică, în toată Arhiepiscopia Sibiului.
9. A înfiinţat Tipografia eparhială (în care a tipărit aproximativ 200 de titluri de lucrări: cărţi de slujbă, manuale şcolare, ziarul „Telegraful Român” – care apare fără întrerupere din 1853, Calendarul („Îndrumătorul bisericesc”) din 1852, cărţi cu profil teologic, istoric şi literar, pastorale etc. A avut un rol decisiv la înfiinţarea Astrei (Asociaţiunea transilvană pentru literatura şi cultura poporului român din Transilvania), fiind primul ei preşedinte.
10. A sprijinit cu burse studiile a numeroşi tineri, din care s-a format elita culturală a Ardealului, mulţi dintre aceştia avînd un rol important în realizarea Unirii din 1918.
11. A sprijinit în permanenţă pe păstoriţii săi, prin colecte organizate în parohii pentru cei aflaţi în nevoi după incendii sau inundaţii, prin îndrumarea copiilor de ţărani la meserii şi ajutorarea văduvelor şi orfanilor după înnăbuşirea Revoluţiei de la 1848.
12. S-a implicat şi în problemele naţional-politice ale românilor transilvăneni, fiind preşedinte al Adunării naţionale a românilor de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj (3/15 mai 1848) şi delegat al acestei Adunări la Curtea imperială din Viena, pentru a prezenta doleanţele naţiunii române. A fost membru în Dieta Ungariei, în Dieta Transilvaniei şi în Senatul imperial din Viena.
13. A contribuit la menţinerea legăturilor culturale şi spirituale cu românii din Ţara Românească şi Moldova, mai ales prin legăturile sale directe cu ierarhi şi călugări de acolo: mitropolitul Nifon, episcopul Calinic cel Sfânt de la Râmnic, stareţul Neonil de la Mănăstirea Neamţ şi alţii.
14. A acordat ajutoare în bani pentru refacerea bisericilor distruse de revoluţionarii maghiari în 1848, a stăruit pentru construirea de biserici noi, clădiri şcolare şi case parohiale. Este ctitorul bisericii din Guşteriţa, azi cartier al Sibiului.
15. A tipărit toate cărţile de slujbă (unele în mai multe ediţii), cărţi de predici, manuale pentru învăţământul teologic, cărţi de rugăciuni şi de îndrumare duhovnicească, precum şi Biblia de la Sibiu (din 1856).
16. A publicat manuale, pentru studenţi teologi şi preoţi, care au fost folosite mult timp în Ardeal: Elementele Dreptului canonic, Compendiul de Drept canonic, Istoria bisericească universală, Manual de studiu pastoral – aducând o contribuţie însemnată la progresul teologiei româneşti
17. A fost un bun păstor de suflete, păstrând legături permanente cu clerul şi credincioşii săi, cărora le trimitea în fiecare an pastorale, la Paşti, la Crăciun şi în alte împrejurări.
18. Era un desăvârşit predicator şi slujea mereu duminica şi în zilele de sărbătoare, în bisericile sibiene (”Bunavestire”, „din groapa”, „Schimbarea la Faţă”, din „cetate” – care i-a devenit „catedrală” după 1860), sau în alte localităţi (Răşinari, Sălişte, Sf. Nicolae din Braşov – Şchei etc.).
19. Era un bun cunoscător al tipicului, dădea îndrumări tipiconale studenţilor teologi care cântau la strană, sprijinindu-i în acţiunea de introducere a cântărilor bisericeşti specifice Ardealului în toate parohiile.
20. Avea un program riguros de rugăciune - în fiecare dimineaţă de la orele 5 la 7. În zilele în care nu slujea era prezent la slujbele care se săvârşeau în biserica „Schimbarea la Faţă”, iar în ultimele luni de viaţă, când nu mai putea participa la slujbe, chema pe duhovnicul său, ieromonahul Gherman, să facă liturghier în „capela” sa din reşedinţă.
21. A manifestat ataşament profund faţă de Ortodoxie şi Românism, refuzând demnitatea de Patriarh al Bisericii ortodoxe sârbe, precum şi pe cea de Mitropolit al tuturor românilor ardeleni, aceasta din urmă condiţionată de unirea cu Biserica Romei (la propunerea lui Alexandru Sterca Şuluţiu, viitor mitropolit la Blaj).
22. A dat dovadă, în tot timpul vieţii, de o smerenie cu adevărat călugărească. În 1871 a refuzat să participe la serbările organizate cu prilejul aniversării a 25 de ani de la venirea lui în Ardeal, declarînd că „va petrece acea zi în rugăciune, cu post şi rugăciune, ca astfel să mulţămesc lui Dumnezeu pentru toate facerile de bine ce le-au revărsat peste Biserica şi naţiunea noastră românească în decurgerea acestor 25 de ani”. De asemenea, prin testament a dispus să i se facă o înmormântare simplă, „fără pompă, fără muzică şi fără predică”, prohodit doar de ieromonahul Gherman, duhovnicul său.


23. S-a bucurat de o cinstire deosebită, atât din partea contemporanilor, cât şi a urmaşilor, lucru dovedit de cele peste 1750 de cărţi, studii şi articole scrise despre el de autori români (Nicolae Popea, Ilarion Puşcariu, Ioan Lupaş, Gheorghe Tulbure) şi străini (istoricul american Keith Hitchins, profesor la Universitatea statului Illinois, pastorul evanghelic luteran Johann Schneider, originar din Mediaş), precum şi prin traducerile unora dintre scrierile sale (episcopul evanghelic luteran Georg Daniel Deutsch, profesorul Alois Sentz din Sibiu – care i-a tradus două manuale în limba germană, iar unul dintre ele şi în limba rusă).
24. Este cinstit de 135 de ani încoace de ortodocşii din Sibiu, dar şi din Răşinari (unde şi-a ales singur locul de veşnică odihnă), prin pelerinaje la mormântul său, slujbe de pomenire şi cuvântări omagiale.
Încă din 1880, scriitorul Ioan Slavici, scriind despre Şaguna, nota: „astăzi chiar creştinii ortodocşi din Ardeal îl socotesc între sfinţi” – rev. Convorbiri Literare, an. 14, 1880, nr. 1, p. 5 – 21 şi extrasul „Arhiepiscopul şi mitropolitul Andreiu baron de Şaguna”, Sibiu, 1880, p. 76).
25. După 1990, mai multe evenimente(adunări generale ale ASTRA, aniversări sau comemorări, deschideri de an şcolar sau universitar, inaugurări, ş.a.) au fost dedicate memoriei Marelui Andrei – mitropolitul Transilvaniei şi numeroase manifestări ştiinţifice (conferinţe, sesiuni de comunicări, lansări de carte) au fost consacrate evidenţierii rolului hotărâtor avut de Andrei Şaguna asupra ortodoxiei româneşti şi a românismului.
Pentru cinstirea lui Andrei Şaguna, în anul 1992 au luat fiinţă, la Constanţa, Universitatea ”Andrei Şaguna”, Fundaţia Cultural Ştiinţifică Aromână ”Andrei Şaguna” şi Editura Fundaţiei ”Andrei Şaguna” şi la Sfântul Gheorghe, Liga Cultural creştină ”Andrei Şaguna”, iar ulterior Despărţământul ”Andrei Şaguna” Dobrogea.
În 1993 a fost tipărită la Monetăria Statului, de către Universitatea ”Andrei Şaguna”, prima medalie cu efigia Mitropolitului Andrei, baron de Şaguna şi a fost instituită Distincţia academică ”Spiritul Şagunist” decernată personalităţilor care au contribuit la promovarea principiilor şi valorilor şaguniste.
Începând din 2008, Academia Oamenilor de Ştiinţă din România decernează anual, la iniţiativa şi cu sprijinul Universităţii ”Andrei Şaguna”, premiul ”Andrei Şaguna” însoţit de Medalia de aur ”Andrei Şaguna”.
În anul 2006 a fost ridicată şi sfinţită monumentala statuie a Mitropolitului Andrei Şaguna, amplasată în faţa Universităţii ”Andrei Şaguna” din Constanţa.
Toate acestea dovedesc Ortodoxia credinţei sale, slujirea lui neîncetată la altar, propovăduirea Cuvântului Evangheliei prin predici şi prin cărţi tipărite, îndrumarea clerului şi a credincioşilor săi prin pastorale, slujirea întregului neam românesc prin şcoli şi alte instituţii de cultură şi veşnica recunoştinţă a românilor faţă de Andrei Şaguna”.
Pentru toate acestea, considerăm că acum, la împlinirea a 200 de ani de la naştere şi 135 de ani de la trecerea lui la cele veşnice, Andrei Şaguna poate fi trecut în rândul sfinţilor. El nu este cu nimic mai prejos decât marii ierarhi-cărturari canonizaţi de Sf. Sinod în ultimii ani: Varlaam şi Dosoftei, Antim Ivireanul sau Sfântul Calinic al Râmnicului.