Dorurili-a noasti

Dit etâ pân tu etâ,hin luñiñi,ţi-aduc aminti di oamiñi cunuscuţ,ş-di căt s-aproacľi
cama iľi ştim,ş-cănda nâ gresc şi-ş tind măñili câtâ noi.
Dit dipârtarea nipitrumsâ se-analţâ angânări niachicâsiti şi s-avdu uhtări greali.
Ş-cum frăndzâli cai aduchesc că hini fârtuna ş-acaţâ s-treamburâ,cănda nâ gresc aspârati:Dorñi armăne?Nu ti dirinâ văr dor ?Nu ai vărâ vreari ?Nu ti doari,că nu him,ţi puteam s-him ?
Pi noi nâ doari !
Te-aţea adârăm Chicuta di harauã,ca unâ bubulicâ ľiarâ tu iarba analtâ,bubulicâ ţi s-alinâ ca un gioni pânâ pi ciumulica aţea ma analtâ,te-a su apleacâ,s-adarâ un purtal,ca un curcubeu,pi sum cai s-treacâ tuti dorurile-a noasti : dorlu di Moscopolea,dorlu di fluiarâ,dorlu di nielu ţi aruşaşti pisti jar,dorlu di cârvănľi ţi trăţeau unoarâ,dorlu di tufeche-al tatii,dorlu di cârig,dorlu di ghiumili-ali teti,dorlu di cupiili di oi,dorlu di câliva cu cârvatea di fearicâ veardi,aştiratâ împadi,dor di Belimace,dor di Murnu,dor di Tulliu,dor di Beza ş-di Caciona,Boga,Scrima,Colimitra,Babu…Dor di Pind…

Lozovo

Ohrid

TV Makedonia

Cu Vanghea la muzeulu ali Dada Tereza

Ýinu vimt di banâ nauâ !

Cu suflitu suschir,armăľi dit suti di hori,tu mesu-aist,au un dor ţi lâ ţăni suflitu te-as nu s-astingâ,dorlu c-adastâ.
C-aşe iasti armănlu,mutreaşti câtâ munti,nu cu ocľi,ma cu suflitu,că laiľiu Pind ari căľiurili-ncĺisi ş-ni urdinati.Cîrvăňli bat calea tu xeani ş-dzălili nu lâ sănt sirini.
Nu cad tufechi,nu-i vărâ numtâ,ş-oh ! cum îľi ardi dorlu s-treacâ arăulu cu cicioru câtâ Pind,că aco câtâ munti-i calea lor.
Ma tu Pind nu-s ved cupi di oi,ni căñi nu s-avd s-alatrâ,sucăchili nu au boaţi ş-pâdurea nvirinatâ uhteadzâ.
Dzuâ ş-noapti jalea acreaşti cama mari ş iu s-duc îľi ia cânina.
Vimtu suflâ şi nu-s avid căntic di fluiarâ.
Ma nu-i ţiva.Ţerlu iasti tut ma sirin ş-tu zâvoani da s-pârñiascâ primuveara.
Ş va da maľiu ! Ş-cârvăñli pi cali va chindureascâ.Ş-tu munti,pâdurli tâcuti,cu percea pân di padi va treamburâ.
Aco iu apili curâ,iu sălţâli sadarâ cârunâ,aco iu fearica-i veardi ş-soarâli tu-aumbrâ nu ardi,aco iu bana hiarbi ca izvur cu mari borâ,iu minuta iasti dulţi,iu tuti urdinâ şi căntâ,aco,tu Pind,va treacâ pi căľiuri,cu perlu pisti-anumiri dat,muşaţ ca anghiľi,picurarľi.
Armăñľi dit arniu,câtâ-n sus cupiili v-anganâ.
Alba primuvearâ va yinâ-mplinâ di muşuteţ samti,di djoc,di harauâ ş-di căntic di fluiarâ.
Ş di pisti tut va s-avdâ:Ghini vinişi mai cu harauâ,ghini vinişi,izvur di banâ nauâ !

Paştili

Tu hoarâ bat câmbăñi şi toaca-aţea di her.Di oamiñi,nâ intreagâ funigami treaţi câtâ bisearicâ.
-Inyie Hristolu ! grescu și-Ľi alavdâ numa cu harauâ.
Picurari cu tâmbări,muľieri tu cârduşi,cilimeañi tu strañi nali,cu dzeani ca zugrupsiti,tutâ fâlcarea imnă cu lilici tru mănâ.
Oauli aroşi li string tu șamii.
La şopatlu dit cali chinduresc ninga nâ oarâ sâ-ș la măñli ș faţa.
Intrâ tu bisearicâ,sâ-ncľinâ,u fac câruţea,bași icoñľi,alvdâ Hristolu și-ľi căntâ Doxa Mari.
Aușľi mutresc pit firida analtâ câtâ Dumidză Ş-ul pârcâsesc :,,Adar-mi Doamne ninga nâ oarâ tinir,s-mi-alin pi hir di sirin tu pade-analtâ-Paradis-tu loclu ţi da banâ ș-ţi da moarti,aclo iu da soarli ma ninti,muntili Pind.Dă-nâ harea Doamne,s-nâ aprindem cândila dit suflit la ţâruhli di-ndzeanâ,ș-deapoia s-nă turăm aua,acasâ,și s-nâ anâlţăm,pi nâ boaţi di fluiarâ,cu harauâ,riniţ,la Tini.``
Paști hârios !

Înyie Hristolu !

Eara unoarâ…Şi eara casi an.Ş-totânâ era dumănica…Sărbătoari mari ! Auşľi şi pârinţâľi cănda dipunau dit cadurili dit analtu di cândilâ,dit icoani ş-dit soari.Albeaţa dit strañi nu-ş avea spuneari.Boia ali mumi,al papu,a tutâror cu cai n-adunam calea aveau nâ muşuteaţâ di anghiľi.Tuţ cu lilicii tu măñi trâdzeam câtâ bisearica dit hoarâ.Cilimeañľi tuţ,aveau strañili şi pâpuţăli nali ş-nâ bâgam oarâ te-as videm cai iasti ma undzit.De-ahătâ mutreari,de-ahătâ luñinâ alâsatâ pisti duñieaua,agârşeam di multi ori oauâli aroşi dit dgeapi,ş-di multi ori agârşeam s-lâ dăm ghineaţâ aţâlor cu cai n-adunam calea.Cu mintea noastrâ nâ minduiam că aistâ hiluţiri dit ţer ş-dit oamiñi nâ hini di la Dumidză,cai s-aflâ tu Pind,dinclo di niori,ş-că tuţ auşľi vinirâ de-aco,di la câlivili acâţati di poala Lui,te-as nâ da Vluvia Lui ca un sem di banâ nauâ.Tu dzua-ţea aduchiam cu suflitu că tuti gaileili ş-tuti chiderili s-tuchesc ca vărâ roauâ tu hir di sirin anchiuşurat pisti lumi.
Hoara armâneascâ di pi padea analtâ,pit chirolu di-nhisi,ñi ti aduc aminti,banâ armâneascâ,arău vincindal di nibânari,arâmăni nâ sâpani ţi pitreţ nicurmat tru fisi luñina scumpâ ş-trandafila.
Pi hiote-a chirolui s-avd nihadzli a pareilor di-auşi : INYIE HRISTOLU ! INYIE HRISTOLU !

S-apreasi STEAUA,vidzum calea !
Eara ţi nu-ş eara…Tu Andreu,tu un câsâbă iu nu baneadzâ văr armăn.Pârñi cu nâ ghimbuzi iu zburarâ nviţaţ mucañi,pi mucâneaşti,cu tiñii s-cu diacrisi di noi armăñľi.Ghini că avdzăm ş-ndauâ zborâ armâneşti,căndu zbură Vanghea Mihanj- Steryu dit Machidunii,că dip chiruţ va armâneam ş-va minduiam că easti un nўis.Trâcu şi-aistâ ca nâ apâ.
Earam ninga tu nўis cănd Toma Enache nâ dusi tu un loc ţi-ľi spunea SINUR(FRONTIERA),te-as nâ poartâ,dzâţea năs di la aradâ tu vâroari.
S-ţi fu aoa nu-şi ari spuneari ! Eara ca tu eta căndu steaua maghilor cu luñina ľei lâ spusi calea câtâ pâhnia Hristolui.Bânam nâ nişani ca atumţea cănd s-aminta EL.
Pârñi LA STEAUA…Ŷiluţeau strañiļi albi pi ficiori ş-cârlibăñľi cănda ľi-anâlţau tu dzeanâ.
Cănd featilii,ca steali,s-frândzeu dinintea lor,sorľi ficiori,s-aprindeau di la iali,tu nâ musuteaţâ samtâ ţi anchiuşura pisti lumi.
Cum iľi mutream,tu suflitili-a noastri trimburau cândiļi di apâ ўii.
Nu chiari armânamea,dzâteam, ma ari-ahtări vişteri di steali.
Armănľi trâdzeau corlu tu sinur.Căntiţili armâneşti curau şopat.Samă mari ! Pi nâ punti dipunau străpâpănľi dit muntiľi Pind şi s-acâţau tu djoc cu gionľi ş-cu trandafilili tu padea di Arad.Dusi sinur,dusi dzuâ di azâ! Miletea armâneascâ triţea etili!
Vini oara ş-pâpanľi s-asţirarâ năpoi tu caduri.
Di-ndzeanâ mutreau froniñi ş-pirifañi,cum gionľi ficiori ş-piruşanili feati s-pirindau tu strañi chindisiti,adârati ti chirolu di azâ(la modâ),iľi lua heavra,ma-sfândicseau ti ţi poa-sadarâ un tinir durusit,dizainir, ti soia lui.
S-pârñi un izvur dit nâ fântănâ ahândoasâ.Nâ boaţi ti n-ardea pâ-n tu hicati s-pulbira luñiñľi-Ianula Gheorghe-ca ni peanâ di birbili.
Eara amânat,caduriľi s-adirarâ flituri s-pâpănľi,pi arpitili a lor,s-turarâ tu paradisea diu vinirâ.Trimbura luna pisti pâduri ş-pisti trandafea di la firid-al Stelu Enache.
Eara nâ noapti musatâ,suflitu arnit…Ţi eara s-bitisi…
Tu apiritâ zboarâli nu aveau ţi s-nâ spunâ… Nâdzeam agalea,câtâ loclu iu aveam traptâ,cu aţel ţi lu feaţi putut aist lucur ruspu.Tu arâhati achicâsim tuţ,că el iasti,fârtat ali soi armâneşti,alichit frati di suflitu-a nost.Va ti-avem tu birceaviţ căt va bînăm ADRIAN SIMON.S-nâ bânedz !
Haristo LA STEAUA !
Haristo a fumeľilor ţi deadirâ ahtări fidăñi !

Ti Vanghea Steryu-Mihanji

LA MULŢÂĽI AÑI ,LA JUBILEU !

Treidzăţ și ţinţi,añi di añi-
Căt bana tutâ-
Ti alumtași
Ti soia vrutâ.

Şi nu-avem zboarâ sâ-ţ spunem-
Tu añľi ţi n-avinâ-
Tu-aistâ banâ ţi-u bânăm
Nâ ești ca nâ luñinâ !

Valea Oilor

                                        Motto:

                                                     Tu Valea Oilor s-mi tor,

                                                     Tu valea di luñinâ,

                                                     Sâ-ñi treacâ-a suflitului dor

                                                     Di oi,ș-di râdzâtinâ…

Munţâ ș-cali nâ disparti

Di nâ vali ţi-i diparti.

Altâ ca aistâ n-oari,

I nâ vali ţi nâ doari.

Că-sdusirâ laili oi,

Va  chirem ca eali-ș noi.

Picurari cu căñli-a lor

Înyiseadzâ cu mult dor

Valea,Valea Oilor,

Ţi-ľi ţânea iarâ di iarâ,

Te-as iasâ tu primuvearâ.

Di Yiu Yorghi ciupor-ciupor,

Su ľia calea munţâlor.

Valea Oilor ţi moari,

Ni ti căñi noari mâcari,

Vali moartâ,vali laii,

Dor di pap și dor di maii…

………………………………………

Valea Oilor mușatâ,

Noari oaie,noari ñiatâ,

Ş-inima ñi diñicatâ…

NICOLAE BATZARIA (1874 –20.11- 1953 )CU NISPETEA A 135 DI ANJ DI NASHTEARI

Nicolae Batzaria easti fârâ di altâ nai ma marli scriitor umoristu armân, niagârshitlu shicâgi, a curi pârâvuli s-arâspândirâ tu armânami nica di chirolu cât autorlu bâna shi sh-u pâstrarâ antragâ nustimatda pânâ tu dzâlili di azâ. Nicolae Batzaria, s-amintâ Crushuva tu anlu 1874 (20 di brumar). Anvitsâ prota la shcola româneascâ dit câsibâ sh-dapoea la litseul românescu di Bituli. Sâ scriirâ la facultâtsi di Literi sh-Dreptu Bucureshti, ama alâsâ anvetslu câ nu avea cu tsi s-bâneazdâ. Ahurhi lucrlu di tinir: fu director sh-profesor la shcoala româneascâ di Crushuva, profesor la litseulu românescu di Ianina, la litseulu românescu di Bituli sh-inspector shcolar ti vilaetili, tsi ira atumtsea sum turtsâ.
Di nispetea câ ira un bun politican sh-u shtea ghini limba ânturtseascâ agiumsi senator di Istambul tu anlu 1908 shi ministru a lucrâlor publitsi tu anlu 1912 tu guvernul a Gionilor Turtsâ. Tu anlu 1913, simnâ di partea a chivernisi ânturtseascâ Tratatul di Irini di Londra. Dupu prota alumtâ mondialâ easti dus s-bâneadzâ tu Romanii iu u-mbrâtsatâ cariera di publicistu shi scriitor.
Nâs bâgâ thimel’i la multi revisti s-gazeti armâneshti shi colaborâ sh-la multi alti. Scoasi Sârunâ prota gazetâ armâneascâ “Deshteptarea” tu anlu 1908. Publicâ avdzâtili “Paravuli” prota tu revistili a chirolui. Tachi Papahagi âl’i scoasi “Pârâvuliili” tu volum tu 1935, tu colectsia “Biblioteca Natsionalâ a Aromânilor”, tsi nâs u ndridzea, dupâ tsi tut el avea tipusitâ nâscânti di aesti pârâvuli nica dit 1922 tu cunuscuta a lui “Antologhia Armâneascâ”.
Ama tsi suntu aesti “Pârâvuli” ? Nâscânti isturii shcurti ti arâdeari, scriirati tu stihuri, cai primitusescu cu mari hazi fapti dit bana a armânjilor di vâr chiro sh-tu cai autorlu sh-arâdi di cusururli a armânjilor: alâvdari, shcl’inciami, pirifanie multâ, glârimi, sh-alti ahtari. Di altâ parti ama, avem sh-altâ soi di pârâvulii, tu cai humoristul a nostru scoati tu migdani yitsrâl’ia a armânlui andicrâ atseli cu cai bânedzâ deadun: arbineshi, turtsâ, ghiftsâ, grets, vâryari, sha.Nu suntu alâsati nânaparti nitsi cu nâscânti di hulii a lor, nâscântsâ preftsâ nu para tinjisits sh-multsâ, multsâ altsâ.
Cum shicâili suntu multu pi chefea a armânjilor pârâvuliili al Batzaria cunuscurâ unâ mari arâspândeari tu comunitâtsli armâneshti, iu urdinarâ ma mult pi cali oralâ, câtse mash putsân chiro armânil’i puturâ s-anveatsâ la shcolâ ti scriitorl’i a lor.
Nicolae Batzaria scriirâ sh-prozâ, ma mult pi româneashti, ama sh-pi armâneashti: schitsi, isturii tsi armasirâ arâspânditi tu gazetili româneshti tsi li cumândusi, icâ la cai scriirâ. Ari scriiratâ sh-literaturâ ti ficiurits sh-cumândusi revistili româneshti “Dimineatsa copiilor”, sh- “Universul copiilor” iu simnâ cu pseudonimlu Mos Nae sh-cu pesudonimi cum Ali Baba, Dinu Pivnicieru, N. Macedoneanu. Easti pârintili a personajlui Haplea, soie bunâ cu Pacala, ica Nastradin Hogea.
Prozâ shcurtâ, isturiili ica romanili scriirati pi româneashti suntu interesanti maxus trâ lumea sh-bana balcanicâ tsi li pictureashti cu mari mâsturlâchi.
Nai ma cunuscuta sh-vruta opera al Nicolae Batzaria armân “Pârâvuliili” iu iasi nai ma ghini tu migdani harea a lui di scriitor sh-cu cai amintâ un loc di mari tinjie tu literatura armâneascâ.
Prota versiuni pi româneashti a “Pârâvuliilor” u deadi Hristu Candroveanu tu antologhia “Un veac de poezie aromânâ” tsi ishi Bucureshti tu anlu 1985.
La putsân chiro dupâ tsi comunishtil’i u loara puterea tu Românie, Nicolae Batzaria fu ancl’is ca eara contra a lor. Muri tu ahapsi tu 20 di brumar 1953, dupu unâ banâ di lucru nicurmat sh-di alâgari prit tutâ Peninsula Balcanicâ ti fara armâneascâ.
Tu anlu 1971 ishi Bucureshti un dhiscu cu poezii armâneashti, pi cai Matilda Caragiu Mariotseanu +, azâ academicienâ, u spuni pârâvulia “Nu s-arâdi armânlu”.
Editura “Cartea Aromânâ” u dishchl’isi seria a tipuserlor a l’ei tu anlu 1989 cu unâ reeditari a “Pârâvuliilor” al Nicolae Batzaria, ca unâ pricunushteari a popularitatil’ei a aishtor.
Tu anlu 2003, ishi Bucuresht un CD pi cai actorlu sh-reghizorlu Toma Eanache spuni cu mari hazi nai ma cunuscutili di aesti pârâvulii.
Multu bun cunuscâtor a limbâl’ei armâneascâ sh-a suflitlui armânescu, Nicolae Batzaria yilipseashti lumea armâneascâ antreagâ, fârâ sâ-l’i ascapâ tsiva dit pezâ, arâslu shi shicâili a l’ei. Ashi cum scriirâ Nick Balamaci pi frândza di internet iu zburâshti ti Nicolae Batzaia: “Unâ culturâ tsi nu poati sâ s-alâxeascâ, nu poati s-armânâ tu banâ tu aestâ lumi ayunisitâ. Nicolae Batzaria easti un scriitor cai featsi pidimo s-u ascapâ di la chireari veacl’ia a noastrâ adeti adrânda shicai cu ea”.
Vram s-avdizem câ opera al Nicolae Batzaria, cu mushuteatsa, cu limba curatâ armâneascâ, cu stilul a lui ecselent, easti unâ shcolâ mari ti tinirjâ scriitor shi poets armânj.
Andon Kristo-Albania

ARGUMENTE PENTRU CANONOZAREA
MITROPOLITULUI ANDREI ŞAGUNA


1. S-a născut într-o familie de aromâni ortodocşi, ambii bunici numărîndu-se printre ctitorii bisericii „greco-valahe” din Mişcolţ.
2. Deşi în copilărie, a fost silit să treacă la catolicism (alături de tatăl, fratele şi sora sa), la împlinirea vârstei de 18 ani, în pofida tuturor presiunilor şi greutăţilor a revenit, împreună cu fraţii săi, la credinţa ortodoxă.
3. După ce a terminat cu rezultate excepţionale studiile de filosofie şi drept la Universitatea din Pesta, a studiat timp de trei ani la Seminarul Teologic ortodox româno-sârb din Vârşeţ.
4. La vârsta de 24 de ani a intrat ca „novice” în mănăstirea ortodoxă sârbă Hopovo, unde a fost tuns în monahism, sub numele Andrei (12 octombrie 1833).
5. A slujit Biserica ortodoxă pînă la moarte (16/28 iunie 1873), timp de 40 de ani, din care 25 de ani ca arhiereu al Bisericii Ortodoxe Române.
6. A organizat Biserica ortodoxă a Transilvaniei, prin eforturile sale reînfiinţîndu-se vechea Mitropolie a Transilvaniei, căreia i-a dat cea mai democratică şi mai corespunzătoare legislaţie, prin Statutul Organic din 1868, ale cărui principii vor fi bază legislativă în cadrul Bisericii ortodoxe Române şi după realizarea unităţii statale din 1918.
7. A reorganizat – pe baza unor principii moderne – învăţământul teologic din Ardeal, prin Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, care îşi continuă activitatea – în alte forme - şi astăzi.
8. A organizat instituţii culturale româneşti prin care s-a menţinut credinţa ortodoxă şi neamul românesc în Ardeal şi Banat, instituţii care, de asemenea îşi continuă activitatea – în forme adecvate timpului – şi astăzi: Şcoala pedagogică ”Andrei Şaguna” din Sibiu, Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, Liceul „Avram Iancu” din Brad, o şcoală „reală-comercială” în Braşov şi aproximativ 800 de şcoli primare, îndrumate de Biserică, în toată Arhiepiscopia Sibiului.
9. A înfiinţat Tipografia eparhială (în care a tipărit aproximativ 200 de titluri de lucrări: cărţi de slujbă, manuale şcolare, ziarul „Telegraful Român” – care apare fără întrerupere din 1853, Calendarul („Îndrumătorul bisericesc”) din 1852, cărţi cu profil teologic, istoric şi literar, pastorale etc. A avut un rol decisiv la înfiinţarea Astrei (Asociaţiunea transilvană pentru literatura şi cultura poporului român din Transilvania), fiind primul ei preşedinte.
10. A sprijinit cu burse studiile a numeroşi tineri, din care s-a format elita culturală a Ardealului, mulţi dintre aceştia avînd un rol important în realizarea Unirii din 1918.
11. A sprijinit în permanenţă pe păstoriţii săi, prin colecte organizate în parohii pentru cei aflaţi în nevoi după incendii sau inundaţii, prin îndrumarea copiilor de ţărani la meserii şi ajutorarea văduvelor şi orfanilor după înnăbuşirea Revoluţiei de la 1848.
12. S-a implicat şi în problemele naţional-politice ale românilor transilvăneni, fiind preşedinte al Adunării naţionale a românilor de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj (3/15 mai 1848) şi delegat al acestei Adunări la Curtea imperială din Viena, pentru a prezenta doleanţele naţiunii române. A fost membru în Dieta Ungariei, în Dieta Transilvaniei şi în Senatul imperial din Viena.
13. A contribuit la menţinerea legăturilor culturale şi spirituale cu românii din Ţara Românească şi Moldova, mai ales prin legăturile sale directe cu ierarhi şi călugări de acolo: mitropolitul Nifon, episcopul Calinic cel Sfânt de la Râmnic, stareţul Neonil de la Mănăstirea Neamţ şi alţii.
14. A acordat ajutoare în bani pentru refacerea bisericilor distruse de revoluţionarii maghiari în 1848, a stăruit pentru construirea de biserici noi, clădiri şcolare şi case parohiale. Este ctitorul bisericii din Guşteriţa, azi cartier al Sibiului.
15. A tipărit toate cărţile de slujbă (unele în mai multe ediţii), cărţi de predici, manuale pentru învăţământul teologic, cărţi de rugăciuni şi de îndrumare duhovnicească, precum şi Biblia de la Sibiu (din 1856).
16. A publicat manuale, pentru studenţi teologi şi preoţi, care au fost folosite mult timp în Ardeal: Elementele Dreptului canonic, Compendiul de Drept canonic, Istoria bisericească universală, Manual de studiu pastoral – aducând o contribuţie însemnată la progresul teologiei româneşti
17. A fost un bun păstor de suflete, păstrând legături permanente cu clerul şi credincioşii săi, cărora le trimitea în fiecare an pastorale, la Paşti, la Crăciun şi în alte împrejurări.
18. Era un desăvârşit predicator şi slujea mereu duminica şi în zilele de sărbătoare, în bisericile sibiene (”Bunavestire”, „din groapa”, „Schimbarea la Faţă”, din „cetate” – care i-a devenit „catedrală” după 1860), sau în alte localităţi (Răşinari, Sălişte, Sf. Nicolae din Braşov – Şchei etc.).
19. Era un bun cunoscător al tipicului, dădea îndrumări tipiconale studenţilor teologi care cântau la strană, sprijinindu-i în acţiunea de introducere a cântărilor bisericeşti specifice Ardealului în toate parohiile.
20. Avea un program riguros de rugăciune - în fiecare dimineaţă de la orele 5 la 7. În zilele în care nu slujea era prezent la slujbele care se săvârşeau în biserica „Schimbarea la Faţă”, iar în ultimele luni de viaţă, când nu mai putea participa la slujbe, chema pe duhovnicul său, ieromonahul Gherman, să facă liturghier în „capela” sa din reşedinţă.
21. A manifestat ataşament profund faţă de Ortodoxie şi Românism, refuzând demnitatea de Patriarh al Bisericii ortodoxe sârbe, precum şi pe cea de Mitropolit al tuturor românilor ardeleni, aceasta din urmă condiţionată de unirea cu Biserica Romei (la propunerea lui Alexandru Sterca Şuluţiu, viitor mitropolit la Blaj).
22. A dat dovadă, în tot timpul vieţii, de o smerenie cu adevărat călugărească. În 1871 a refuzat să participe la serbările organizate cu prilejul aniversării a 25 de ani de la venirea lui în Ardeal, declarînd că „va petrece acea zi în rugăciune, cu post şi rugăciune, ca astfel să mulţămesc lui Dumnezeu pentru toate facerile de bine ce le-au revărsat peste Biserica şi naţiunea noastră românească în decurgerea acestor 25 de ani”. De asemenea, prin testament a dispus să i se facă o înmormântare simplă, „fără pompă, fără muzică şi fără predică”, prohodit doar de ieromonahul Gherman, duhovnicul său.


23. S-a bucurat de o cinstire deosebită, atât din partea contemporanilor, cât şi a urmaşilor, lucru dovedit de cele peste 1750 de cărţi, studii şi articole scrise despre el de autori români (Nicolae Popea, Ilarion Puşcariu, Ioan Lupaş, Gheorghe Tulbure) şi străini (istoricul american Keith Hitchins, profesor la Universitatea statului Illinois, pastorul evanghelic luteran Johann Schneider, originar din Mediaş), precum şi prin traducerile unora dintre scrierile sale (episcopul evanghelic luteran Georg Daniel Deutsch, profesorul Alois Sentz din Sibiu – care i-a tradus două manuale în limba germană, iar unul dintre ele şi în limba rusă).
24. Este cinstit de 135 de ani încoace de ortodocşii din Sibiu, dar şi din Răşinari (unde şi-a ales singur locul de veşnică odihnă), prin pelerinaje la mormântul său, slujbe de pomenire şi cuvântări omagiale.
Încă din 1880, scriitorul Ioan Slavici, scriind despre Şaguna, nota: „astăzi chiar creştinii ortodocşi din Ardeal îl socotesc între sfinţi” – rev. Convorbiri Literare, an. 14, 1880, nr. 1, p. 5 – 21 şi extrasul „Arhiepiscopul şi mitropolitul Andreiu baron de Şaguna”, Sibiu, 1880, p. 76).
25. După 1990, mai multe evenimente(adunări generale ale ASTRA, aniversări sau comemorări, deschideri de an şcolar sau universitar, inaugurări, ş.a.) au fost dedicate memoriei Marelui Andrei – mitropolitul Transilvaniei şi numeroase manifestări ştiinţifice (conferinţe, sesiuni de comunicări, lansări de carte) au fost consacrate evidenţierii rolului hotărâtor avut de Andrei Şaguna asupra ortodoxiei româneşti şi a românismului.
Pentru cinstirea lui Andrei Şaguna, în anul 1992 au luat fiinţă, la Constanţa, Universitatea ”Andrei Şaguna”, Fundaţia Cultural Ştiinţifică Aromână ”Andrei Şaguna” şi Editura Fundaţiei ”Andrei Şaguna” şi la Sfântul Gheorghe, Liga Cultural creştină ”Andrei Şaguna”, iar ulterior Despărţământul ”Andrei Şaguna” Dobrogea.
În 1993 a fost tipărită la Monetăria Statului, de către Universitatea ”Andrei Şaguna”, prima medalie cu efigia Mitropolitului Andrei, baron de Şaguna şi a fost instituită Distincţia academică ”Spiritul Şagunist” decernată personalităţilor care au contribuit la promovarea principiilor şi valorilor şaguniste.
Începând din 2008, Academia Oamenilor de Ştiinţă din România decernează anual, la iniţiativa şi cu sprijinul Universităţii ”Andrei Şaguna”, premiul ”Andrei Şaguna” însoţit de Medalia de aur ”Andrei Şaguna”.
În anul 2006 a fost ridicată şi sfinţită monumentala statuie a Mitropolitului Andrei Şaguna, amplasată în faţa Universităţii ”Andrei Şaguna” din Constanţa.
Toate acestea dovedesc Ortodoxia credinţei sale, slujirea lui neîncetată la altar, propovăduirea Cuvântului Evangheliei prin predici şi prin cărţi tipărite, îndrumarea clerului şi a credincioşilor săi prin pastorale, slujirea întregului neam românesc prin şcoli şi alte instituţii de cultură şi veşnica recunoştinţă a românilor faţă de Andrei Şaguna”.
Pentru toate acestea, considerăm că acum, la împlinirea a 200 de ani de la naştere şi 135 de ani de la trecerea lui la cele veşnice, Andrei Şaguna poate fi trecut în rândul sfinţilor. El nu este cu nimic mai prejos decât marii ierarhi-cărturari canonizaţi de Sf. Sinod în ultimii ani: Varlaam şi Dosoftei, Antim Ivireanul sau Sfântul Calinic al Râmnicului.

Nu-avem chiro

Nu-avem chiro te-as him cum earam ninti,
Cănd cu alamţâ pănea u-mpârţam,
Cănd nistipsita sărbiţ u purtam,
Ş-undziţ şi făr di zboarâ n-adjucam.

Cănd ocľi mări earau sirin curat,
S-videa tu ei ş-inatea şi nârirea,
Tu ficiurami noi bânam muşat,
Unlu c-alamtu-aveam turlia.

Tora trâdzem nâ altâ banâ,
Cu minduieri ascumsi-nvirinat,
N-aflăm un suflit ca nâ canâ,
Cu laptili dit ia tut virsat !

Un puľi tu vimtu

Ai minduirea vlihur dreptu,
Şi va-ľi asculţ hâbarea.
Cănd v-a-ţadarâ iia semnu,
Tini va fudz,ş-mini nu va-ňi te-aşteptu.

A meali zboarâ toafi s-li-agârşeşti,
Nu minduia că ti ai lâtâsitâ,
Alihea va tu inimâ s-mutreşti,
Ş-a tăi sănt anľi ţi nu ar vinitâ !

Maca va fudz,s-nu ňi ti tori,
Şi totna s-ňi-arâmăňi tu minduiari,
Un ỳis muşat cu ocľi ca doi sori,
Un puľi tu vimtu,prota meauâ vreari.

IARÃ,LAIE IARÃ
“Nâ ľiartâ-Doamne,aestă-ntribare
Ţi nă cărti `nă noapti-ntreagă `n-yis:
Cănd aruiesc cupiile di ňiľioari-
I ma muşeat la tine-n paradis ?”
(Întribare picurărească-A.Nasta)

Ne-adjumsi bruma,măni va da neaua.Ňiľioarili dorm somn imir,di prăvdză,vigľiati di steali.
Maş picurarľi dit noapti fac dzuâ ş-uhteadzâ.Măni ninti sâ-scuturâ bruma grosâ va nchiseascâ
pisti dzeni câtâ hoara dit vali.U alasâ aoa fisea aist-ahănt muşatâ,nu va mai căntâ tahinărâ dit fluiarâ
şi cheptu va-ľi doarâ di caimo.Iara arauâ lâ adusi cârtiri greauâ.
Va s-adunâ la numţâ s-adarâ corlu mari te-a s-lâ treacâ dorlu di munti,s-nu u veadâ laia iarâ ţi lâ u lo tâmbarea ş-cupia di oi pânâ di primvearâ.
Ma va hinâ ş-aţel chiro,căndu cu lilicea di argavan tu mănâ va le-alasâ porţâli aunsi cu ňiari, deaua dit vali,va le-alasâ muľierli cu n`ỳisili-ncľisi tu sin,mâratili va hibâ atumţea cum săntu gioňľi tora,ca xifterľi va s-analţâ nâpoi tu dzeanili vruti ş-dâruti.
Tu albi,un spri un,cu harauâ,câtâ loclu iu da soarili prota-muntili Pind.

Chirem

Si s-duc,cum cad luteafiri,
Si cher oamini darut,
Ase cum s-dusi paplu,
Ase cum chirem tut.